De clătite știe toată lumea, am crescut cu acest desert și nu prea era Duminică fără clătite. A fost și primul desert pe care l-am făcut când am început să-mi bag nasul în bucătărie și să devin curioasă.
Cu timpul am încercat fel și fel de rețete, de la pancakes, celebrele clătite americane care se fac cu praf de copt și sunt mult mai consistente, până la clătitele low carb cu făină de cocos și servite cu fel și fel de umpluri, numai cu dulceață nu.
Dar nimic nu se compară cu gustul clătitei clasice, iar Alexia a simțit deja care rețetă are cea mai mare valoare.
Niciodată nu fac multe clătite, maxim 10! Pentru că îmi plac clătitele imediat ce au fost gătite, niciodată a doua zi. Dar de data aceasta am experimentat o rețetă pe care am plasat-o în caserola de birou a Domnului B și pe care v-o propun dacă sunteți în pană de idei.
Ingrediente:
- 2 ouă
- 1 praf de sare
- 100 g făină
- 300 ml lapte
- 1 linguriță ulei de cocos
Umplutura este la alegere, dar eu am folosit:
- 1 banană
- nuci pecan
- miere de albine
- friptură de vită/porc la cuptor
- mozzarella
- unt
Modalitate de preparare:
Pentru a pregăti aluatul, ami întâi se pune făina într-un bol, praful de sare și ouăle în centrul acestora, apoi amestecă încet și toarnă câte puțin lapte. La început va fi o pastă consistentă, apoi pe măsură ce adăugăm lapte, aluatul devine fin și subțire, perfect pentru cele mai gustoase clătite.
La final am adăugat uleiul de cocos care este pur și simplu opțional, mie îmi place aroma pe care o oferă și îl folosesc în orice rețetă în care pot înlocui uleiul de floarea soarelui.
Într-o tigaie antiaderentă și ușor încinsă se toarnă un polonic din compoziție și după aproximativ 30-40 de secunde puteți întoarce pe partea celalată.
Aceasta este partea de show la noi în bucătărie, când Alexia așteaptă cu nerăbdare să arunc clătitele în aer :)) Uneori au mai ajuns și pe jos…
Fiecare clătită durează undeva la 1 minut pentru ambele părți.
Pentru umplutură am folosit 3 variante diferite, în funcție de preferința fiecăruia.
La clătita cu carne, am folosit 1 felie subțire de friptură, distribuită fâșii pe suprafața clătitei și 1 felie de mozzarella ruptă în bucăți. Două astfel de clătite le-am așezat într-un vas termorezistent, am adăugat puțin unt și le-am lăsat în cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru 10 minute.
Ambele au ajuns într-un recipient pentru pachețelul de prânz al Domnului B. S-au mânacat, s-au savurat, e de bine, merită să încercați.
Papilele mele au avut parte de cu totul alt tratament.
Nuci pecan, banană și miere de albine
1 banană la două clătite, feliată subțire și stropită cu miere de albine. La final am adăugat câteva nuci pecan și am uitat de niște scorțișoară.
Alegerea nr 3 este umplutura cu dulceața, clasic și bun 🙂
În loc de banane, puteți folosi căpșune, mango sau afine. Cum în loc de dulceața puteți folosi untul de arahide, un deliciu în adevăratul sens al cuvântului.
Iar dacă friptura lipsește cu desăvârșire, merge un mușchi afumat sau șuncă de curcan. Sunt o alegere destul de practică și gustoasă pentru un aperitiv diferit la o cină cu prietenii.
Imediat ce îmi fac talentul cu câteva sosuri o să am grijă să revin cu un articol în completare!
Cu drag,
D
Lasă un răspuns