Este Duminică, ora 22:50 în acest moment, încă suntem în data de 4.noiembrie, iar eu, Daniela, beau o bere fără alcool pentru că simțeam nevoia de cevă răcoritor după prosecco.
Aceasta este ziua Domnului B, iar în acest an a făcut 37 de ani. Deși este târziu pentru mine și sunt după un week-end în care am făcut maraton în bucătărie, îmi doresc să scriu, după mult timp, un articol personal.
Sunt omul care abia așteaaptă să se ocupe de o petrecere, mai ales când vine vorba de ai mei din familie. I-am surprins în mod plăcut, an de an, atât pe Domnul B cât și pe Domnișoara Alexia, însă anul acesta chiar nu aveam nimic în plan. Ne dorim să ne mutăm într-o casă mai mare, iar asta presupune să fim mai chibzuiți și să nu ne abatem de la priorități. Așa că am decis că anul acesta nu va exista petrecere pentru Domnul B.
Nici el nu și-a dorit așa că am fost soție ascultătoare și nu am mișcat niciun deget 🙂 Dar ce să vezi, așchia nu sare departe de trunchi, iar Alexia a zis că nu avem cum să nu îl surprindem măcar puțin pe tati. A muncit două săptămâni pentru câteva decorațiuni și a plănuit în detaliu cum îl vom surpinde. Cum îl vom trimite noi de acasă, ca să putem decoara casa cu baloane și asta va fi cel mai frumos cadou pentru el. Ca să fiu sinceră, mi-a cam umplut sufletul de bucurie să o văd cu ce dăruire a lucrat și cât de dornică era să-i facă o surpriză. (în același timp bubuia inima în mine numai când mă gândeam că a preluat în mod direct toate nebuniile astea de la mine)
Din partea mea bucuriile au fost de natură gastronomică. Ce altceva puteam să gătesc pentru omul meu, dacă nu ceea ce îi place lui cel mai mult, iar eu nu am făcut niciodată:
- coaste
- ciolan
- macaroane cu brânză
Habar nu aveam de ce m-am băgat eu în seamă spunând că vreau să gătesc coaste și ciolan! Nu m-am înțeles multe ore după ce am făcut cumpărăturile. În plus avusesem oricum o zi proastă la ora de șofat…adică după ce că eram eu praf, mai dădusem pe gură și cu talente de rețete despre care mai pronunțasem doar la berării… Știam că reactionez ciudat pe fond de stres, dar să mă duc atât de departe, pfai.
Domnul B a încercat să-mi zică subtil că nu vrea să mă muncesc și că mai bine să fac ce consider eu. Te pui cu geamăna din mine? Adică insinuezi că nu sunt în stare!? Arăt a om care nu știe să manevreze costițe și ciolane? Exclus, când Dana zice că face, păi să știi sigur că face ce trebuie!
Am început lejer de pe 2 noiembrie cu o seară de coaste gătite lent în bere. Fără petrecere, fără petrecere, dar un pahar cu prietenii tot ciocnim.
CUM AM GĂTIT COASTELE?
Pentru coaste nu am avut nevoie decât de miere de albine, puțin sos de soia, sare grunjoasă și bere. Marinate și alintate (timp de 3 ore la rece) au fost apoi date la cuptor pentru 3,5 ore, dintre care primele 2 ore au fost la 90 de grade, apoi am urcat temperatura la 185 de grade, iar ultimele 30 de minute au fost fără folie deasupra pentru a se rumeni frumos.
Când te riști să gătești pentru prima dată ceva fix când ai musafiri, e adrenalină pură! Habar nu aveam ce am făcut. Aveam un milion de întrebări și nu glumesc. Primele 5 minute mi s-au părut o eternitate, după care au început să curgă cuvintele frumoase și am răsuflat ușurată!
Teoretic cât timp le condimentezi atât cât trebuie și le gătești în tihnă, nu are ce să fie rău 🙂 Iar dacă ai alături și o garnitură de cartofi crocanți cu mentă și usturoi, seara este un succes total.
Sâmbătă, 3 noiembrie, am ieșit din bucătărie, am tras o fugă la sală și apoi am ales un tradițional cu mult gust pentru masa de prânz. Am avut vizită surpriză din familie, așa că am ales un prânz la Zexe Zahana (grădina Icoanei). Un prânz numai bun cât să îmi încarc bateriile pentru următoarea zi.
Prânzului de la Zahana i-am spus tradițional cu detalii. Cred că, oficial pot spune, am mâncat în cel mai savuros restaurant cu specific românesc. De departe un restaurant în care voi reveni curând și probabil unul dintre restaurantele pe care fără ezitare le voi recomanda atunci când voi fi întrebată.
CUM AM GĂTIT CIOLANUL
Duminică, 4 noiembrie, am zis că pot și pot să fac cel mai bun ciolan la cuptor. Mi-am început ziua de la 9 dimineața. Am fiert la foc extrem de mic ciolanul în apă cu sare, timp de 1 oră.
L-am mutat într-un vas de lut, i-am crestat șoriciul (fără a tăia carnea) și am condimentat cu sare grunjoasă și cimbru. Am vărsat 330 ml bere blondă, am acoperit vasul cu capac și am lăsat la 90 de grade pentru 2 ore.
Am crescut temperatura la 180 de grade pentru încă 1 oră și jumătate, timp în care am dat capacul deoparte și am stropit ciolanul cu zeamă la fiecare 15 minute. Am mărit temperatura la 230 de grade și am lăsat încă 30 de minute.
Ciolanul a ieșit de ”meniu” cum îi place Domnului B să zică. Adică de la foarte bine în sus. Dacă nici eu nu e pretențios când vine vorba de ciolane… nu știu cine altcineva să fie.
Mă declar mulțumită și Binecuvântată la finalul acestor 3 zile. Am încheiat Duminica cu zâmbetul pe buze și cu mulțumire sufletească, chiar dacă nu am reușit nici de această dată să ne vedem cu toti cei dragi, cel puțin știu cu ce îi voi răsfăța la prima vizită 🙂
Am mai vorbit despre Domnul B de multe ori pe acest blog. Este unul dintre oamenii care a crezut mult în mine și m-a încurajat să rămân pe acest drum frumos. Este un super prieten, un tată bun, un scorpion cu toate părțile lui bune și mai puțin bune 🙂 (cine are scorpioni prin preajma știe despre ce vorbesc) dar care este clar omul sufletului meu!
Împreună am învățat să ne bucurăm când viața ne oferă mai multe, dar să ne și mulțumim atunci când avem mai puțin. Împreună am învățat cum să fim părinți și facem asta de la o zi la alta în continuare. Ne-am fost alături în clipe cumplite, dar și în cele mai frumoase.
Împreună am învățat că cele mai de preț daruri sunt sănătatea și liniștea sufletească. Bucuria stă în a ciocni și închina un pahar pentru viața! La mulți ani, Domnule B! 🙂
Și coastele, dar și ciolanul, merg bine cu o lăutărească de corason, atât cât să zici că ai avut un week-end beton.
Să nu uităm de tort. L-am surprins cu niște ”macaroane” cu brânză în stilul propriu și caracteristic. O rețetă despre care abia ștept să vă povestesc în articolul următor. Tăiței de orez cu brânză, iaurt, mult busuioc și chives. Kaboom, l-am topit!
Citeste si:
HOCUP POCUS– petrecere magică
Cu drag,
D
Lasă un răspuns