Tu cand te-ai gandit ultima oara la tine?

Am chef sa scriu, nu va intrebati momentan despre ce, pur si simplu imi doresc sa scriu ce imi vine in minte. Cel mai probabil voi fi haotica in exprimare si fara vreo legatura directa cu blogul, dar cand unei femei i se pune pata, da-i credit sa isi faca numarul si vei avea parte de o femeie fericita.

Ma relaxez in multe moduri, fie ca vorbim de o vacanta, de un weekend la munte sau de o iesire la terasa, indiferent despre ce varianta de leneveala vorbim, eu ma relaxez si ador momentele in care stau cu prietenii, chiar si atunci cand nu ne vorbim si stam conectati la reteua de socializare online, eu sunt happy daca ei sunt happy.

La fel de bine ma relaxez cand stau si ma gandesc la momentele importante din viata mea, zambesc de fiecare data fie ca este vorba de o amintire fericita sa mai putin placuta, zambesc pentru ca pot, nu neaparat ca imi face placere, dar asa m-a invatat viata sa zambesc chiar ca proasta uneori, stand asa si visand cu ochii deschisi.

Asta am patit acum cateva minute cand am decis ca mai bine imi iau laptopul, sa notez ceea ce gandesc, sa imi pun amprenta, iar 1 an mai tarziu sa citesc cat de dobitoaca am fost. Dobitoaca in sensul bun. Sunt sigura ca exista si o parte buna in a fi dobitoc, cel putin cat ma priveste, dar lasand la o parte acest aspect sa va spun la ce ma gandeam mai concret.

Ma  gandeam  cum Doamne iarta-ma am ajuns eu sa imi fac un blog culinar si sa lucrez pentru el ca si cum mi-ar asigura confortul financiar la nivel de familie. Cum sa lucrezi cateva ore pe zi fara sa obtii vreun venit si culmea sa simti o satisfactie greu de explicat in cuvinte?

Serios, mi se pare incredibil si cred ca am avea parte de realizari mult mai mari in cadrul companiilor daca am oferi angajatului posibilitatea de a lucra cum stie el mai bine, de a fi relaxat si multumit cu jobul lui.

Dar cum nu ma ocup de management, nu imi bat capul si revin la ale mele.

Cum am ajuns sa fiu blogger culinar? Cred ca acest articol ar fi de fapt rubrica ” despre mine” , la care m-am gandit nopti intregi cum sa o concep si am conceput-o cu textele prietenilor dragi care mi-au sustinut proiectul Food for your soul.

Am mentionat de la inceput ca voi fi haotica (pentru ca ma cunosc ) asa ca am o scuza acum :)), dar va spun cum am ajuns sa fiu blogger.

Am terminat o facultate de drept si ma trag dintr-o familie cu cariere in domeniul juridic, deci sansele ca si eu sa imi formez o cariera de notar/ avocat erau de 99,9 %, corect?

Dar cand fiica ta se crede mai descurcareata decat este de fapt, ce face? Isi cauta un job de incepator, face pe ambitioasa si face rahatul praf in concluzie. Corect? Poate ca da, poate ca nu.

Cand isi da seama ca a facut rahatul praf, se reorienteaza si pune pe primul loc intemeierea unei familii, cu copil, ca la carte. Miscarea asta a fost cea mai buna din viata mea, m-am ales cu o bijuterie de fetita, iar noi parinti responsabili.

Se creste copilul 2 ani (de parca luam indemnizatie) dupa care intervine reconfigurarea traseului. Eu incotro o apuc? Si uite asa mi-am tras jobul vietii intr-o firma de recuperare creante, sa o luam pe drumul familiei, ca doar ma recomanda vocea si talentul.

Si cum am ajuns eu blogger?

Avand parte de o experienta medicala care mi-a reconfigurat traseul spre ” Fa ceva ce iti place!, orice ai alege, daca pe tine te face fericita, este tot ce conteaza!” 🙂 

Asa ca nu a fost o alegerea dificila, stiind ceea ce imi place, fie ca este vorba de scris, de fotografie sau de bucatarie.

Este usor sa critici, este si mai usor sa critici atunci cand nu cunosti istoria unui om, mai ales in mediul online.

Nu detaliez pentru ca mi-am promis ca nu o voi face niciodata, cine mi-a fost alaturi sunt convinsa ca a trait fiecare cuvant din acest articol, postare, relatare sau cum vreti sa ii spuneti, iar cei ce vor citi ca abonati simpatici ai ” gazetei ” sper ca vor intelege mesajul transmis.

Am invatat: 

• sa nu mai am asteptari de la oameni
• sa imi depasesc limitele
• sa traiesc fiecare zi asa cum mi se ofera
• sa accept si lucrurile care ma dor 
• sa lupt cu obstacolele
• sa imi iubesc prietenii mai mult 
• se ocolesc lucrurile care imi fac rau 
• sa visez mai putin si sa simt mai mult 
• sa fiu copil alaturi de copilul meu 
• sa fac ceea ce imi place

Am invatat sa traiesc cu adevarat, ceea ce nu se poate exprima in cuvinte. Sunt lucruri pe care pur si simplu din pacate le inveti din momente grele, mi-as dori insa sa prindeti ideea si sa invatati o mica parte din experienta mea.

Sunt blogger pentru ca ador sa fac asta si o fac in stilul meu. Stiu ca voi fi mai buna de atat, pentru ca am spus-o si mai sus, imi depasesc limitele, nu ma plafonez si caut resurse de a ma reinventa. Bine, sunt si geamana, zodie care este in avantajul meu 🙂

Cam asta sunt eu, iar daca mie imi place, teoretic ceea ce fac  eu aici ar trebui sa iasa bine! Sper sa iasa bine, cel putin imi doresc nespus de mult sa fac lucrurile sa arate frumos si sa fie apreciate de cei ce ma urmaresc pe mail, facebook, pinterest si google plus, iar daca mai sunt si altele promit sa imi fac cont 🙂

Cum sunt eu cand sunt naturala?? Raspunsul il veti gasi dupa sedinta foto de mai jos.

doar naturala pot fi intre noi fie vorba

Sunt ahtiata dupa acesti doi frumosi din poze. Ii ador si le multumesc pentru toata sustinerea!

La fel cum le multumesc prietenilor care sunt pe pozitie si ma corecteaza de fiecare data cand gresesc, ma sustin, imi apreciaza jobul si ma ajuta sa evoluez.

Multumesc Nico, multumesc finilor mei dragi A&A, multumesc Ralu, Luci. Un mare multumesc mamei mele nr 1, nr 2 , familiei in total.

Evident, multumesc cititorilor si tututor prietenilor de pe facebook.

Impreuna facem treaba sa mearga bine si tot impreuna vom munci si de acum in colo.

Cam asta sunt eu, cam asta a fost postarea de azi, scrisa din tot sufletul. Revenind la titlu : ” Tu, cand te-ai gandit ultima oara la tine? ” 🙂

Viata este frumoasa, trebuie doar sa o traiesti cu sufletul!

Smile 🙂 

Daniela,