O, da, abia așteptam să scriu acest post, iar până acum nu am făcut-o din pricina unei răceli banale care mi-a furat inspirația, iar o zi atât de frumoasă avea nevoie de o poveste cât de cât pe măsura evenimentului.
Ziua mea, 8 iunie, o zi splendidă, pentru că așa sunt zilele de naștere pentru fiecare din noi, este poate cea mai importantă zi și întotdeauna este sărbătorită alături de cele mai dragi ființe, dar este și ziua în care așteptăm desigur cele mai interesante și creative cadouri, cele mai frumoase și sentimentale urări, cele mai îndrăznețe surprize și multe altele. Este firesc să fie așa, ar fi stupid să nu fie.
Am un talent deosebit să descopăr cadourile înainte ca ele să îmi fie oferite și cu acest talent am reușit să stric multe surpize în cei 31 de ani, fie că a fost Crăciun sau zi de naștere am dat-o în bară și mi-am dorit să vină ziua în care să îmi cadă limba de uimire.
Eeete Dano, ai grijă ce îți dorești, nu?
Îmi propusesem să:
- ies singură
- să mă plimb prin București
- să beau o cafea
- să mănânc tort de ciocolată
- să beau proseco
- să privesc de la înălțime orașul
- să îmi ofer timp
Și asta pentru că 8 iunie a picat într-o zi de miercuri, o zi obișnuită de muncă, o zi în care toți aveau un același program, rutina zilnica cu care am început și eu. Mi-am lăsat puiul drag la grădiniță și când m-am întors acasă, ȘOC! Domnul B încă nu plecase la birou. (inițial l-am întrebat dacă e ok, dacă s-a întâmplat ceva și nu știe cum să îmi spună…)
Dar, domnul B (workaholic de altfel), după 10 ani de relație a realizat că cel mai frumos cadou pe care mi-l poate oferi este timpul lui, o zi doar pentru mine, alături de el, hai hui prin București, de la cafele, la masa de prânz și orice îmi poftește inima. (Doamne, bulinele există, pardon, minunile există!)
A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit, pe care l-am savurat la maxim făcând cele descrise mai sus, doar că așa cum era cel mai firesc, împreună, conturând momente și amintiri, exact așa cum o facem de atâția ani.
Pe omul ăsta frumos să îl știu de vreo 17 ani, din care 10 sunt de relație, 7 de prietenie. Îmi știe fiecare gest în parte, la naiba, uneori mă sperie cât de bine mă citește. Este omul pe care într-o zi de vară, l-am luat de mână, l-am scos la o limonadă și i-am spus:
„știi ce, se întâmplă ceva și nu îmi explic de ce, se întâmplă că începe să îmi fie prea dor de tine (eu la Galați, el la București) un dor altfel și îmi doresc să te am lângă mine mereu” Apoi am respirat și am zis, ce o fi o fi…
1 an mai târziu mă cerea în căsătorie, i did it pe bune, deci i did it! Și asta pentru că atunci când doi oameni trebuie să fie împreună, vor trece peste orice barieră/principiu/prietenie și vor fi.
Evident că nu avem relația perfectă, cât de inginer este el, planetele unui geamăn agitat ca mine nu le va putea automatiza niciodata, în plus de asta nici nu îmi doresc să o avem, ne-am plictisi îngrozitor, dar așa cum este ea în acest moment pentru noi este perfectă. (să nu mă contrazici! ai putea și tu să oricum să nu mai aștepți încă 10 ani până la următoarea surpriza :)))
Oferă-i timp, oferă timpul tău celor dragi și cu siguranță că se vor simți mai apreciați și mai iubiți ca niciodată, este cel mai frumos și sănătos dar pe care îl poți oferi și nu te costă nimic.
Pentru o singură zi:
- am băut cafea și smoothie la Sky Bar
- am luat prânzul la 18 Lounge
- am ajuns și pe la fisc să mai declarăm una alta că era în planificatorul domnului inginer
- am primit tort raw făcut de Raluca de pe blogul meu, eee 🙂
- am primit un super buchet de flori prin curier, de la suflet de mamă
Biletele la concertul lui Andre Rieu, au completat bucuria la câteva zile distanță :), iar telefoanele din partea celor mai dragi prieteni au transmis cel mai pur sentiment, de iubire.
Multumesc,
Știi, sănătate să îți dorești înainte de orice și nu vreau să sune bătrânește, dar știu că fără ea nu poți face nimic așa cum trebuie, iar frumusețea ce te înconjoară ar fi acoperită de ceață.
“I am not what happened to me, I am what I choose to become.” C.G.JUNG
Cum să spun, la 31 este senzațional, dar asta presupune o altă postare, în curând!
Anca
Cel mai frumos gest din partea domnului B.!
danielaniculi
:-* Și dovada clara de ce ”niciodata sa nu spui niciodata! :-)! Te pup, Anca