Mirosul de cafea combinat cu picăturile de ploaie, după o noapte aproape albă, mă îndeamnă să respir adânc pe acordurile lui Leonard Cohen și să mă simt cuprinsă de inspirație gândindu-mă la tine, femeie frumoasă, ființă puternică ce treci peste mări și tări, uitând de tine mai mereu, vin și te întreb când vei reuși să îți oferi timp?
M-am trezit de multe ori privită cu uimire că îmi permit să petrec timp pentru mine. Se întâmplă rar ce-i drept, pentru că obișnuiesc să mă pun pe ultimul loc, pentru că asta fac femeile și am crescut așa, privind-o pe mama care întotdeauna uita de ea, dar era mulțumită pentru că noi aveam de toate. Îi sunt mai mult decât recunoscătoare, dar uneori tare îmi doresc să îmi povestească din concedii, doar că ele nu au existat, pentru că înainte de orice a fost cariera.
Aș fi pornit exact pe același drum al carierei când un om drag mi-a sucit mințile și am înțeles că prioritatea este familia. La 24 de ani deveneam mamă, iar dacă ar fi să mă întorc în timp aș face în întregime aceeași alegere.
Da, mult timp mi-a fost foarte greu, nu înțelegeam dacă viața mea va fi un haos total pentru totdeauna, dacă voi mai reuși vreodată să intru într-un club (panica vârstei) sau o terasă, dacă vor mai exista serile de pălăvrăgeală cu fetele mele la un vin, dacă voi mai arăta vreodată bine, dacă voi mai putea discuta și despre alte subiecte în afară de diversificare/alăptat/colici/alergii…dacă vom mai pleca de nebuni în lume, dacă voi mai reuși să îmi ofer timp doar pentru mine.
Da, trebuie doar să vrei și la naiba, nu voi fi ipocrită, ai nevoie și de susținerea partenerului, iar fără Domnul B nu aș mai scris cu atâta ușurință.
Este omul care a stat cu A pentru ca eu să pot ieși în lume, omul care a înțeles perfect fără ca eu să o spun, că dacă se încheie etapa adolescenței brusc pentru mine, se încheie și relația frumoasă dintre noi.
După multe luni de acomodare am făcut timid din nou primii pași și am îndrăznit să îmi ofer câteva momente.
Pornind de la: mergi/simte-te bine/distracție plăcută, până la discuții în miezul nopții despre cum a fost, pentru el este o bucurie să știe că mi-am luat doza de relaxare.
De ce?
Dacă eu sunt relaxată, toată lumea este relaxată, iar tu trebuie să înțelegi treaba asta.
Timpul se împarte între carieră și familie, este cert, însă măcar 5% trebuie să fie al tău, doar al tău, să îl petreci așa cum îți dorești.
Când am devenit mamă, am trăit cel mai puternic sentiment, de împlinire și recunoștință. Am descoperit cu adevărat sensul vieții și mi-am repetat în nenumărate rânduri să învăț să fiu o mamă bună, să știu să mă adaptez nevoilor copilului meu, să o accept așa cum va fi și să îi pot oferi un viitor liniștit, să fiu lângă ea pur și simplu ca cea mai puternică dovadă de iubire.
Nu am avut nicio vacanță fără ea, dar în fiecare vacanță am căutat să am momentul meu, să savurez o cafea singură și să mă trezesc cu mult înaintea ei este clasicul obicei ce îmi oferă confort și bucurie.
Nu m-am gândit niciodată la termenul de divorț și nu știu dacă are legătură cu faptul că ne știm de vreo 18 ani, doar cred în doi oameni care nu uită să se iubească pe ei în primul rând, de acolo pleacă respectul față de tine și implicit față de partener. Iar tu ca barbat, dacă știi să o remarci înainte ca ea să se facă remarcată, ai dat lovitura!
Un bărbat nu va uita niciodată cum erai la început, în egală măsură cu femeia, dar împreună trebuie să înțelegeți că nu va mai fi niciodată ca la început, va fi din ce în ce mai bine, într-o etapă pe care o construiți împreună, cărămidă cu cărămidă, dar întotdeauna va fi nevoie să ai timp pentru tine.
Nu m-am simțit niciodată mai bine și să te regăsești în echilibru cu tot ceea ce faci este food for your soul și asta pentru că momentele pe care mi le fac cadou sunt esențiale pentru noi ca familie.
Chiar și 5 minute pe care le petreci în fața oglinzii, admirând ceea ce vezi este ceea ce trebuie pentru startul unei zile într-o notă optimistă 🙂
Cu drag,
D
Lasă un răspuns