Când îți place un loc ce faci?
Te duci de mai multe ori, îți zic eu și zici saru’mâna când descoperi că meniul deși este schimbat, îți oferă în continuare posibilitatea să spui „experiență culinară”
Vă povesteam în urmă cu ceva timp de o locație cu specific fusion, Form FUSION , locul perfect pentru întâlniri cu prietenii, un prânz/cină în familie, este locul ideal pentru o călătorie culinară, iar noi am pornit din nou la drum de cum s-a dat start week-end, astfel că într-o Vineri seară (aseară) Vasile Lascăr nr 173 a fost gazda noastră pentru câteva ore de răsfăț.
Plăcut surprinsă de noul meniu, mă trezesc din nou în imposibilitatea de a mă decide, dar cum lucrăm în echipă, iar eu mă activez la cuvinte cheie gen shiitake (pentru cine nu știe, este o ciupercă medicinală fiind foarte apreciată în bucătăria japoneză), am decis împreună cu domnul B să avem un aperitiv pe bază de ciuperci și un preparat raw vegan.
Seara a început cu un tartar shiitake cu trufe și pâine blins, combinate cu somon fume și o porție de pachețele raw vegan și maioneză de avocado servite cu sos de soia.
Ceea ce îmi place foarte mult aici, este că au meniul conceput pentru fiecare tip de alimentație/dietă/stil de viață, astfel că dacă ești adeptul unei diete vegetariene sau raw vegane, cu siguranță vei găsi un preparat care să se potrivească perfect profilului tău. Un alt exemplu în afara pachețelelor, ar fi hummus cu salată tabouleh.
Când ai un copil care a băgat în meniul restaurantelor paste fierte simple sau face comezi gen ciorbă de burtă fără burtă, te gândești că va rămâne nemâncată din nou (veșnica noastră problemă). Uite că i-a pus în dificultate și pe cei de la Form, care i-au oferit cea mai gustoasă porție de tagliatelle (homemade) făcute lejer cu sos roșu.
Când îți este adus felul principal la o astfel de cină în familie, poți face profilul psihologic al fiecăruia doar analizându-i farfuria.
Evident că nu aveau cum să fie pastele ale mele, coastele ale Alexiei și peștele însoțit de un super smoothie cu fructe de pădure ale domnului B, adică insist, chiar nu ar fi avut cum, este mai mult decât evident că peștele Corvin în crustă de ierburi și servit cu ratatouille de legume, cartof mov și sos de sepie a fost devorat până la ultima floare din farfurie de către mine, iar porția generoasă de coaste de porc BBQ marinate și ținute în fum de cireș și servite cu salata coleslaw și cartofi aromatizați, au fost bucuria unui inginer carnivor.
Mi-a plăcut la nebunie textura legumelor de la ratatouille și gustul peștelui.
Trebuie să recunosc că dacă la capitolul mâncare este o luptă permanentă între mine și Alexia, puștoaica s-a prins că îmi închide gura dacă pronunță cuvântul smoothie, iar dacă dorința îi este îndeplinită știe că e liniște la masă.
Din respect pentru bucătarul care a conceput meniul și din respect pentru voi, nu puteam închiea seara fără un desert demn de o experiență culinară. Cine crede că este o simplă expresie, rog a analiza următorul plating :
Sub denumirea de grădina japoneză, desertul ales a mulțumit fiecare papilă gustativă în parte, în ordinea crescătoare din familie. De la înghețata cu fistic la foietajul umplut cu mere și pandișpanul cu mac regăsești acel echilibru între arome pe care îl completezi cu ultima gură de vin rose și pleci fericit spre casă, apoi te apuci să scrii cu zâmbetul pe buze.
Nu am putut pleca fără să îl cunosc pe bucătarul Gabriel Hera care mi-a mărturisit că iubește bucătăria japoneză și recunosc că transmite această iubire cu fiecare farfurie ce iese din bucătărie.
From D with LOVE,
Lasă un răspuns