„I am not what happened to me I am what I choose to become” Carl Gustav Jung
Blogger
Mi-am ales această meserie cu inima deschisă, adică ea m-a ales pe mine, a venit de la sine și în scurt timp a început să ocupe un loc foarte important în inima mea.
Uneori, zilele sunt extrem de aglomerate și energice, mai ales atunci când pe lângă meseria pe care ai ales-o, ai de dus mai departe rolul de mamă și soție, iar asta nu este tot, mai ai nevoie de timp pentru tine, doar pentru tine.
De cele mai multe ori pagina de facebook este mai activă prin prisma tehnologiei care îți permite acum să te conectezi de oriunde, să faci transmisiuni live și să încarci fotografii. Fotografiile urmează să le folosești în materiale pe blog, deci este aproape imposibil să nu stai cu telefonul în mână.
Cu cât mai dimineață cu atât mai bine, dar sunt și zile cu pornirea grea…
Ziua de astăzi am luat-o ca exemplu pentru acest articol. La mine totul începe de la ora 6:00 a.m, cu tabietul de cafea, nu pot trece peste aroma cafelei de dinaintea răsăritului, este ora perfectă pentru prima cafea a zilei, în liniște, cu un scroll pe facebook, cu o privire la statistici și o alta pe Instagram. Poate nu este cel mai bun exemplu de început de zi, dar este startul care mă face să mă simt bine, cu siguranță nu aș putea citi vreo carte atât de devreme.
De cele mai multe ori nu reușesc să îmi intru în ritm prea repede, dar trebuie să o fac până în ora 7:10 când o trezesc pe Alexia, care trebuie să aibe micul dejun pregătit atunci când deschide ochișorii. Din secunda în care se trezește timpul trece cu viteza luminii:
- hai să mănânci
- hai să te schimbi
- dințișorii
- hai să facem părul
Situația clasică și cea mai fericită este atunci când minorul se adaptează perfect programului, câteva cazuri, la majoritatea intervin situațiile de criză ce au nevoie de o gestionare cât mai psihologică și cu zâmbetul pe buze. Nu știu alții cum sunt dar a mea obișnuiește să mai plângă a doua zi pentru lucrurile petrecute în trecut:
„ieri, X mi-a spus că sunt o fetiță reeaaa și nu e adevăraaat!”
„acum două zile tati m-a supărat!”
„într-o zi (ce mai contează care) Y care este prietena mea de la școală nu a vrut să se joace cu mine și asta m-a întristat”
Dacă nu se lasă cu miorlăială, sigur dar sigur se lasă cu lălăială, stai puțin că am ceva de:
- colorat
- scris
- desenat
- decupat
După ce timpul a trecut mult prea repede, te trezești la pupicul de rămas bun și îmbrățișarea din recepția școlii.
De la școală înapoi acasă, la cafeaua neterminată 🙂
O zi cu eveniment culinar este o zi specială
Cu un ochi pe ceas și altul pe machiaj, mă încadrez să plec de acasă pentru evenimentul de la ora 11 de la restaurant Cezanne – glamour de la cuisine by Cezar Munteanu, o oază de istorie și frumos, artă culinară și tihnă, în mijlocul unei zone vibrante. Un eveniment de suflet, acolo unde bucătăria a trecut dincolo de farfurie, iar Chef Cezar ne-a vorbit despre Soul Dinning și ne-a transmis pasiunea pentru arta culinară într-un cadru de poveste.
Cu o bucurie imensă că din nou am întâlnit oameni speciali și cu speranța că am să-i reîntâlnesc cât mai curând, îmi iau la revedere și pornesc spre casă. În drumul spre casă revăd o parte din fotografiile făcute și retrăiesc câteva momente din cadrul evenimentului pe care le-am transmis live pe pagina de facebook Food for your soul. Nu rezist tentație și încarc o fotografie pe contul de Instagram , acolo unde sunt mândră să împărtășesc „urmăritorilor” mei din alte țări, aceste fotografii cu și despre arta culinară.
Acum mă bucur din nou de performanța de a nu deține persmis auto, nu mi-a fost dat să fie al meu și nu mă plâng, în tot acest timp în care alții au îndemânarea de a șofa, eu profit să lucrez cât de puțin.
Și din nou spre școală
Am ajuns acasă numai bine cât să pot face bagajul pentru sală, să îmi pregătesc un smoothie și să mă schimb. Zâmbesc de fiecare dată când găsesc mașina disponibilă în timp util, iar în cele 5 minute până când un șofer de la Uber ajunge în fața blocului, am timp de un selfie 🙂
Până la selfie ajunge un curier pe care sper că nu l-am speriat ascultând poate prea tare, una din piesele Deliei 1,2,3,4 ușor iubitul meu că se rupe patul… sper doar că a înțeles esențialul, unde dragoste nu e, nimic nu e!
Instagramul se bucură de astfel de fotografii în care prezint scurt și la obiect cum stă treaba, cu alte cuvinte, iată smoothie-ul din rucola, avocado, lapte de ovăz și bobițe de cacao, iată geanta de antrenament, iată fata.
Pe mine personal mă inspiră acest gen de fotografii, pentru că îmi amintesc cât de important este să nu uit de mine orice aș face.
În drumul spre sală mă opresc la școală să iau copila, astăzi avem activitate mamă-fiică, mergem la bazin!
Aceste activități trec foarte repede, dar foarte repede și deodată suntem toți 3, ajungem acasă și ce să vezi, eu am chef să gătesc, copila vrea clătite, iar bucătăria mă așteaptă total dezorganizată.
Cina noastră cea de toate zilele
O caprese îmi este de ajuns momentan, abia aștept să fac ceea ce mi-am propus:
Cannelloni umpluți cu brânză și ricotta, sos de roșii și mult busuioc, habar nu am cum se face exact dar sunt sigură că va ieși ceva bun. Citesc 2-3 rețete și răsfoiesc câteva pagini din cartea de gătit Martha Stewart.
Treaba merge, cannelloni sunt aproape gata, miroase demențial, savurez o gură de vin, strâng toate vasele când cineva își face intrarea brusc în bucătărie : ”ne apucăm de clătie?” Uitasem, dar clar, ne apucăm de clătite, eu vă pregătesc aluatul, de restul se va ocupa Domnul B. Nu vă panicați, la mine o serie de clătite înseamna 4 bucăți, maxim!
Liniștea se lasă peste cartierul în care locuim, arunc o privire la tot ceea ce s-a întâmplat, sunt împăcată și închei seara așa:
Sunt zilele care presupun prezența la diferite evenimente și sunt zilele mai libere, pe care le petrec scriind cel mai mult, pentru Ecuisine și pentru danielaniculi.ro.
„I am not what happened to me I am what I choose to become” Carl Gustav Jung
Daniela,
Lasă un răspuns