
Nu este deloc o noutate că educația alimentară lipsește în ciuda informației la care avem acces în ziua de azi. Cum nu este o noutate că oferta în materie de junk food și alimente procesate este în continuă creștere, ca urmare a consumului mă gândesc că altfel nu înțeleg.
Aseară când am dat o fugă până la magazinul cel mai apropiat de casă am avut surpriza să văd ”la cumpărături” trupa de copilași din generația Alexiei. Eu îi știu pe ei de când erau foarte mici, iar pentru mine este oricum o surpriză de la an la an să văd felul în care se dezvoltă acești copii.
Eram la casă chiar în spatele lor, erau în jur de 5 și aveau doar 6 lei în mână, iar pe tejghea se aflau 2 cola, 1 apă minerală, 1 pungă de bake rolls, 2 prăjiturele și un pachet de gumă. Bineînțeles că nu le-au ajuns banii și bineînțeles că au rămas doar cu cele două doze de cola și probabil pachetul de gumă (nu mai știu)
În drum spre casă tot la ei îmi era gândul. Pe moment mi s-a părut simpatică situația, însă știu că acest mers la chioșc nu este o excepție. Mersul la chioșc pentru ei este o regulă de zi cu zi. Îi văd prin complex, știu exact ce își cumpără.
Știu că sunt zeci, sute, poate chiar mii de articole scrise pe acest subiect. Nu voi reuși eu să fac revoluția ce nu au reușit-o alții, însă mă simt datoare să scriu pentru că:
- am fost și eu exact ca ei
- în ”bula” mea poate se va mai schimba ceva, iar dacă în bula mea se schimbă și tot e spre bine decât deloc. Din bula mea dacă va pleca și către alte ”bule” nu mai zic cât de minunat ar fi.
- pentru ca sunt multi adolescenti care îmi urmăresc conturile de social media. Conturi prin care sper că reușesc să îi aduc mai aproape de mâncare gătită și sport
Am fost exact ca ei, am fost copilul cu bănuți de buzunar pe care îi cheltuiam fără cap și fără minte. Am fost exact în generația chipsuri, pufuleți cu arome, sucuri acidulate, fast food.
Alimentația haotică a avut consecințe. În liceu au început crizele de ulcer și nu erau deloc ușor de suportat.
Câte două săptămâni eram în tratament pentru ulcer sau internată cu dureri de stomac, însă cum îmi reveneam cum reluam obiceiurile (pe ascuns bineînțeles) Nu mai spun de fluctuațiile de greutate. Mă îngrășam și apoi slăbeam cum știam mai bine, prin înfometare. Iar mă loveau crizele de ulcer și tot așa.
Bănuții de buzunar îi cheltuiam tare prost, în ciuda faptului că scopul lor în niciun caz nu era de a îmi face rău. Uneori îi puneam la pușculiță, în special atunci când intram în minunatul proces de slăbire.
În tot timpul petrecut la magazin în spatele copiilor mi-am amintit cum am fost și eu, dar și alții din generația mea. Însă atunci nu exista atât de multă informație despre cât de nocive sunt alimentele acestea procesate și toate produsele din categoria nesanatoase (precum cele mentionate mai sus)
Refuz să cred că părinții pe care eu îi cunosc și cu care m-am plimbat zi de zi, când copii ne erau niște bebeluși, nu mai acordă atenție și importanță alimentației copilului. Pur și simplu refuz să cred.
Refuz să cred că un copil de nici 9 ani bea cola și asta nu e cel mai rău lucru. Există și răul din acele prăjiturele foarte ieftine, extrem de ieftine. Există răul din faptul că deja s-a dezvoltat un obicei pe care acești copii îl au deja.
Îmi pare ca un ritual de după școală acest mers la chioșc. Poate greșesc, nu zic nu.
Nu zic că este nasol să îi dai bani de buzunar. Din contră, mi se pare chiar important pentru cel mic să învețe să meargă și la magazin, să se descurce, să fie ușor independent.
Măcar dă-i mai mult. Cu 2 lei nu va cumpăra niciodată ceva de calitate. NICIODATĂ!
ÎNCĂ SPER LA ORA DE EDUCAȚIE NUTRIȚIONALĂ
Nu știu ce alegeri va face Alexia când va fi mai mare, însă îmi este greu să cred că va face din micile plăceri, pe care și acum le are, obiceiuri de zi cu zi. Tind să cred că este un copil care apreciază mâncarea de calitate și care reușește să facă un minim de diferență atunci când se află la raft.
Avem mare nevoie de educație nutrițională, începând din familie și continuând la școală.
Obiceiurile alimentare se formează în sânul familiei și din acest punct de vedere familia joacă din nou un rol extrem de important.
Educația nutritională este un proces de durată. Un proces pe termen lung, care poate trebuie început în școală și continuat acasă. Fără o continuare a acestuia riscul de eșec este foarte mare.
Degeaba te chinui să-i explici timp de o oră unui copil de ce este bine și sănătos să mănânce legume, dacă el după școală primește tot junk food și alte alimente procesate.
Acest program trebuie început cu părinți și copii la un loc.
Cât despre subiectul ”chioșcul”, copilul are nevoie de informații, de exemple. Ce poate alege de la raft ocazional, ce alegeri să facă. Copilul trebuie să știe care sunt consecințele abuzului pe termen lung.
Grija pentru corpul copilului trebuie să fie la fel de mare ca grija pentru propriul corp.
Știu că nu există o regulă generală, că sunt copilași care atunci când erau mici mâncau super sănătos, iar de când sunt la școală se află mai mult sub influența anturajului decât cea a familiei și tot așa. Nu zic că nu. Nu am de unde să știu, iar Alexia încă mănâncă masa de prânz la școală și nu are acces la chioșcurile amplasate exact lângă curtea școlii.
Cu siguranță voi trece prin fel și fel de experiențe din acest punct de vedere, așa cum am mai trecut și până acum. Am trecut prin toate fazele specifice vârstei, începând cu kinder. Este multă muncă și implicare, dar așa cum am mai spus și până acum, într-un final puterea exemplului va triumfa.
Nu este greu să-l înveți cum să citească o etichetă, în varianta cea mai simplă.
Nu este greu să îl chemi din când în când în bucătărie și să ajute la spălatul fructelor și legumelor. Să le taie, să amestece cu telul. Educația prin joacă este cea mai simplă formă de învățare.
Copiilor le place să se simtă utili, trebuie doar să li se ofere ocazia. Involuntar ei vor deveni curioși, vor pune întrebări și vor aprecia mai mult calitatea mâncării la care au contribuit și ei. În fond nimănui nu-i place să vadă că ceea ce a gătit a rămas în farfurie, am dreptate?
Ora mesei, atât la școală cât și acasă, trebuie să fie o ocazie de socializare și în niciun caz momentul acela de liniște deplină așa cum știm de pe vremuri.
Tot mai multe cursuri sunt inițiate în școli. Toți copii sunt cei mai buni la orice apare nou. Sunt ca niște roboței ce trec de la un opțional la altul și apoi la activități extrașcolare.
Oare când li se va preda importanța alimentației?
Când vor învăța cât de important este să aibă grijă de corpul lor? Despre cât de benefic este să mai folosești timpul liber și pentru a te relaxa. Relaxarea face parte tot dintr-un ritual de îngrijire a sănătății. Poate nu ar strica să îi învățăm și lucrurile esențiale. Până la performanțe e nevoie de pași mici și lucruri simple 🙂
La fel cum alimentația sănătoasă a copilului nu înseamnă că îl îndopăm de quinoa, chia și avocado.
Trebuie un echilibru, iar acest echilibru pleacă din educație nutrițională, imperios necesară.
Sănătate!
Cu drag,
D
Dar tu știi ce cumperi? Aspartam acesulfam k, apă plată cu reziduu foarte mare, guma de mestecat are acei îndulcitori, totul este cu palmier și esență de palmier., chimicale cu nemiluita, legume și fructe otrăvite de îngrășăminte și substanțele cu care sunt tratate. Îngrijorați să fim doar pentru copii?
Voi ați văzut că halvaua din semințe de floarea soarelui e făcut ăn palmier? Numai citiți ce conține. Am rămas cu gura căscată, azi. Alo, floarea soarelui, halva, de ce s-o faci în palmier?
Apropo, acum ni se vinde și apă de ploaie. Așa zice reclama. Se numește smart water care zice în 2019 că e un produs nou, deși pentru prima dată în România apărut în 2016, printr-un import paralel, din UK ș-atunci era prezentată cu totul altfel. Acum, coca cola România emite un mesaj fără sens. …apă de ploaie.
Apa smart water pe rafturile din România din 2016:
https://www.facebook.com/manChiTV/posts/962324173862034
Bua ziua. Pana la pestocidele din fructe si legume unde nu avem control chiar si daca le alegem pe cele autohtone, pot sa zic ca apa plata nu cumparam de ani de zile ai folosim un filtru in acest sens, halva sunt ani de zile, ani buni de zile, de cand nu am mai cumparat/mancat, prin urmare nu stiu ce modificari i-au fost aduse… eu da, sunt ingrijorata pentru copii pentru ca este firesc si normal sa iti doresc o educatie in acest sens!
In alta ordine de idei, va invit sa rasfoiti mai mult acest blog si sa descoperiti cat accent am pus pe “citirea etichetei la cumparaturi” 🙂