Mai mult ca în seara asta nu am vorbit în nicio altă zi despre viața fără zahăr adăugat! Am avut o mică petrecere în familie, pentru a le sărbători pe cele două nepoate, ocazie cu care m-am reîntâlnit cu oameni dragi care citesc acest blog și sunt la curent cu tot ceea ce fac. A fost momentul potrivit pentru întrebări, pentru a discuta ce am făcut până acum mai în detaliu și pentru a inspira și alți oameni (din câte mi s-a spus).
Ce am adus nou în program sunt 30 de minute de sport în zilele în care nu ajung la antrenament.
30 de minute de abdomene, genoflexiuni, sărituri și echilibru. Despre importanța celor 30 de minute de sport pe zi am mai scris prin 2015, când singura activitate pe care reușeam să o fac era alergatul în aer liber.
În rest nu am mai făcut alte schimbări, meniul este în continuare unul cu mâncare absolut normală, gătită în casă, uneori alegeri de pe la restaurant, dar totul ales cu grijă pentru a evita sursele de zahăr ascuns.
ZIUA 20 DIN CELE 30 FĂRĂ ZAHĂR ADĂUGAT
Mic dejun: smoothie cu afine, mure, zmeură, fulgi de cocos și pudră din iarbă de grâu
Gustare: 1 banană
Prânz: supă de roșii cu dovlecel și morcov + o bucată de miel la cuptor cu castravete în saramură
Gustare: pepene galben
Cină: mușchi de porc + legume la grill
Acesta este super smoothie-ul meu, colorat, în care am pus 1 ceașcă de zmeură, 2 linguri cu afine, 5 mure mari, 1 lingură pudră din iarbă de grâu și 1 linguriță fulgi de cocos
Masa de prânz a fost pregătită de mama, cu o supă de roșii, dovlecel și morcov, în care am adăugat câteva paste din făină integrală, fierte separat.
O friptură de miel nu o refuz niciodată, cu atât mai mult când este proaspăt scoasă din cuptor.
Înainte de a pleca la petrecere, am luat cu entuziasm o farfurie cu pepene galben, m-am retras în grădină, în grădina copilăriei mele, înconjurată de flori, de culori și de liniște. Mă rog, mai trecea câte o nuntă pe stradă și îmi schimba gândurile, îmi aminteam când alergam prin curte entuziasmată să văd mireasa 🙂
Având în vedere faptul că petrecerea a avut loc într-un restaurant, m-am decis greu ce să comand, dar cred că am reușit să am o farfurie foarte echilibrată și cu gust.
Mușchi de porc la garniță cu legume la grătar și salată de varză albă.
Din această bucată de carne nu am reușit să mănânc decât jumate, dat fiind că era destul de uscată, în schimb legumele și salata au fost minunate.
Toate privirile erau pe farfuria mea, cred că se așteptau să mă vadă doar cu salata de varză :)) când colo ce să vezi, fata asta, Danela, chiar mănâncă mult!
Mai sunt 9 zile, însă pentru mine a devenit un stil de viață 🙂
Voiam să vă spun că scriu din camera mea de acasă, camera mea și a mamei, locul cu amintiri, cu amintiri despre tata, cu amintiri despre fratele meu, ei nu mai sunt… au rămas doar fotografiile pe care mama le ține aici pe comoda unde păstram eu toate prostioarele.
Totul este diferit pentru mine când sunt aici, mă întorc în timp, îmi este de ajuns să închid ochii și să-mi amintesc cum arătam când eram copil, cum mă cuibăream la pieptul tatălui, cum mă certam cu frații mei, cum emoționata îl așteptam pe Moș Crăciun. Camera asta unde am plâns în nenumărate rânduri, am plâns din dragoste sau după notele proaste de la școală, după jucării, animale, după prieteni și prietenii… am crescut prea repede, s-au schimbat multe, nici lacrimile nu mai sunt ce-au fost, dar în camera cu amintiri reușesc să mai smulg câteva picături și totuși să zâmbesc.
Îmi întorc ușor privirea spre stânga și admir chipul copilului meu, minunea sufletului meu, care doarme precum un înger, revin în prezent și mă închin în semn de recunoștință pentru ceea ce am acum.
Nu uitați să zâmbiți, în fiecare zi, în fiecare clipă!
Cu drag,
D
Lasă un răspuns