Iată-mă din nou acasă, după două zile minunate de relaxare profundă, două zile cu aer curat și liniște.
Am dat peste o zăpușeală groaznică, se vede că nu a fost prea confortabil în capitală în acest week-end. Am ajuns târziu, trecut de ora 12, dar nu las pagina goală, nici nu decalez articolul. M-am așezat confortabil, cu același aer condiționat pornit, cu aceleași căști și cu același chef să scriu.
Trebuie să mărturisesc că felul în care Gary Moore cântă Still got the blues for you, mă ispitește să fac noapte albă, să trec de la jurnal la o altă categorie de articole, pentru că încă se simte efectul pe care aerul de munte îl are asupra mea 🙂
Am avut o Duminică ca la carte, cu un mic dejun tradițonal, gustări tradiționale, odihnă la prânz, apoi încetișor ne-am făcut curaj să ne întoarcem acasă.
Dimineața a început pe acordurile oferite de natură, având o carte într-o mână și o cafea fierbinte în cealaltă mână. Eu și adierea vântului am fost împreună pentru aproape două ore.
Gătitul în aer liber nu se compară cu nimic, dacă ai peisaj, condiții și ingrediente locale, nu mai ai nevoie de altceva. Cam așa am tocat astăzi câteva vinete pentru o salată la micul dejun. O salată de vinete simplă, cu ulei și ceapă, pentru care mai ai nevoie de o roșie autohtonă.
ZIUA 28 FĂRĂ ZAHĂR ADĂUGAT
Acestă zi nu știu dacă are neapărat un meniu bine pus la punct. Am mâncat destul de târziu pentru prima masă a zilei, astfel încât masa de prânz a dispărut, a fost înlocuită cu un somn liniștit pe care l-a cerut norul de deasupra muntelui și un set de tunete, combinația ideală pentru o zi în care vrei doar să te odihnești.
Înainte de a pleca spre casă am mâncat o salată de roșii cu multă ceapă, am băut o cană de lapte bătut de la Tanti Mărioara și 2 mini-gogoșele (fără zahăr adăugat). E sensibilă discuția asta legată de gogoși, pe bune, era ultimul lucru pe care l-aș fi refuzat, o gogoșică caldă din imensul castron cu gogoși care bănuiesc că era pentru tot satul. Nici nu vă spun că am plecat și cu gogoși la pachet, le-am mascat bine în mașină și i le las Alexiei pentru mâine.
Mic dejun: roșii, castraveți, salată de vinete și 2 felii de salam de cerb
Gustare: 1 felie de pepene roșu, pepene galben și 2 gogoși
Cină: brânză de burduf, urdă, salată de roșii cu ceapă și o cană de lapte bătut
Mâncarea de calitate trebuie să o înțelegi, să o apreciezi și să simți cu adevărat emoție atunci când o mânânci. Pentru mine, mâncarea adevărată trebuie să îmi transmită emoție, altfel nu mănânc cu plăcere. Ei, despre această emoție a fost vorba și în cele două fotografii de mai sus, platoul cu brânzeturi și cana cu lapte bătut. Să savurezi fiecare înghițitură și să lași savoarea să-ți alinte papilele gustative. Să mai vrei, să ai în spate o poveste și să nu o uiți niciodată.
Asta am pățit eu cu brânza de burduf, urda și laptele bătut de la Tanti Mărioara, iar când ajungeți prin Șirnea, întrebați de ea, mergeți să degustați și o să-mi mulțumiți!
Las aici o mică parte din bucuria mea…
Privește cerul/ zâmbește/ iubește/ fii diferit/ FII TU
Cu drag,
D
Lasă un răspuns