CE NU ȘTIAI DESPRE DANIELA DE LA FOOD FOR YOUR SOUL! CREDEAM CĂ ORICE SE POATE ÎNTÂMPA ORICUI NUMAI MIE…NU

Presimt că acesta va fi un articol lung… 

Oh, da, trece timpul, iată că au trecut 3 ani de la prima rețetă de pe blog. 3 ani minunați, cu proiecte și cu tot felul de schimbări. Sunt emoționată și entuziasmată de fiecare dată când mai adaug un an în plus de când am pornit pe acest drum frumos. Un drum ce l-am construit cu sinceritate și cu entuziasm, un drum de care sunt mândră și mulțumită. Cu siguranța mi-a fost scris în stele, altfel nu îmi explic.

Cum dintr-o încurcătură să ajungi să te descoperi? 

Mi-a plăcut să citesc cărți motivaționale, unele mi-au fost de mare ajutor în situații foarte tensionate. Dar de multe ori îmi spuneam că sunt niște cărți care vând povești și atât.

Poate mi se pare mie, dar toate au cam același început. Cum autorul a ajuns să se descopere în urma unor probleme. Hmm, pe bune, adică toți la fel? Poate că acesta a fost și  unul din motivele pentru care nu am reușit să scriu niciodată mai mult despre mine. Se pare însă că există o doză de adevăr în fiecare carte.

Fac ce fac și nu am cum să nu îmi amintesc cum am început să scriu. 

Eram la un an după un set de operații, după un concediu medical și după un set de palme primite de la viață. Eram sigură că nu mă voi întoarce niciodată la fostul loc de muncă, eram cu gândul numai la problemele prin care trecusem, dar în același timp încercam să caut să îmi omor timpul cu ceva plăcut pentru sufletul meu. Iată de unde denumirea Food for your soul. 

3 persoane total diferite (multumesc), fără nicio legătură și care nici măcar nu se cunoșteau, mi-au sugerat să îmi fac un blog culinar. Am acționat în aceeași zi, iar câteva zile mai târziu am dat drumul la blog.

Povestind cu doctorița despre noua mea preocupare, s-a uitat în ochii mei și mi-a spus atât de calm și blând ”acest blog va fi terapia sufletului Dvs.”  Și așa a fost 🙂

Au trecut acești ani și nu mi-am dorit nicio asociere din acest punct de vedere. Am fost, sunt și voi rămâne Daniela de la danielaniculi.ro (food for your soul) și atât. 

Credeam că orice se poate întâmpla oricui și numai mie nu.

Când l-am pierdut pe tata am înțeles că orice se poate întâmpla oricui și că viața este dură și imprevizibilă. Când mi-am pierdut fratele am zis că este un coșmar, dar m-am ridicat și mi-am revenit.

De bine ce imi revenisem m-am trezit chiar eu în postura în care trebuia să lupt pentru viața mea. În postura în care a trebuit să consult medici peste medici, să fug din țară pentru investigații și să încerc să mă salvez, să înțeleg ce înseamnă secția de oncologie. Să aștept, asta cred că a fost partea cea mai grea, să învăț să aștept analize, să aștept rezultate ale investigațiilor, să aștept ore întregi să se scurgă și ultima picătură din perfuzie.

Iată cum printre altele am învățat să și aștept pentru că nu știam  🙂

Malpraxis, la un pas de al doilea malpraxis, 3 intervenții chirurgicale, la un pas de depresie…sunt cuvintele ce pot descrie 7 luni dintr-un an. Anul care mi-a schimbat viața, anul care mi-a schimbat complet gândurile și tot ceea ce credeam că îmi doresc de la viață. Acela a fost anul în care am ales să nu mai privesc spre viitor și să mă bucur de prezent!

Un suflețel pe nume Alexia a fost însă motivul pentru care în fiecare secundă mi-am spus că pot să duc ceea ce îmi este dat, că voi reuși!

După aceste momente mai grele am început să trăiesc altfel, mereu imprevizibilă, dură în fața problemelor, dar am încercat să învăț din partea mai puțin plăcută și să învăț să fac din fiecare zi o nouă șansă, să nu treacă o zi fără să învăț ceva nou, să îmi permit mai mult timp pentru activitățile care mă fac fericită. În familie am înțeles că trebuie să călătorim mai mult, să petrecem mai des.

Blogul a fost și este în contnuare o terapie pentru mine, este o parte din sufletul meu, este al doilea copil al meu pe care îl cresc conștiincios și responsabil de la o zi la alta, așa cum cred eu de cuviință.

Am greșit și pe aici, la fel cum greșesc și în calitate de mamă, dar fiecare greșeală mi-a fost o ocazie bună să învăț ceva nou. Unii au stat pe aici doar să taxeze în secunda 2, alții au venit și au plecat, dar cei mai mulți care eu venit au înțeles ce este dincolo de o rețetă publicată și au ales să rămână de la început.

Mi se întâmplă să o mai iau razna…cred că cumva e în adn-ul nostru un gram de disperare să facem mai mult. Pentru o secundă călătoresc în trecut și îmi revin, îmi dau un restart, mă calmez, zâmbesc și mă simt recunoscătoare pentru absolut tot ceea ce am!

Sunt recunoscătoare mai ales pentru această poveste pentru că fără ea nu ar fi existat Daniela de la Food for your soul!

Cum sunt recunoscătoare pentru că am avut alături de mine cele mai minunate suflete (familie, prieteni) care m-au încurajat de fiecare dată când ziceam că mă prăbușesc!

Mi-am spus de câteva ori că trebuie să uit. Cum să uit episodul din care am învățat atâtea lecții? Cum să uit cum am început să trăiesc cu altă intensitate?

Știu că am lăsat o urmă de mister în fiecare articol personal pe care l-am scris, pentru că:

• nu am dorit să spun mai multe
• pentru că totul face parte din trecut
• pentru că am un sertar plin cu investigații medicale pe care abia aștept să îl arunc
• pentru că am rămas cu multe amintiri dureroase din spital

Și nu voi continua lista cu alte date tehnice la fel de intense 🙂

Dar am scris totuși pentru că mi-am dori să fiu sinceră și să spun că în spatele blogului chiar există o poveste, una din care cine vrea poate să învețe 🙂

Aceasta sunt eu, Daniela de la Food for your soul

• mereu visătoare
• optimistă
• sensibilă

Care scrie cu pasiune despre lucrurile din viața ei, de la mâncare la emoții, sentimente, petreceri, aniversări, lansări, călătorii. Și gata mă opresc!

Nu vreau întrebări sau alte remarci, a fost oricum destul de ciudat să scriu.

Să ciocnim un pahar pentru sănătate!

Cu drag, 

D

URMEAZĂ–ȚI VISUL

BE DIFFERENT, BE SEXI, BE TRUE, BE WILD, BE YOU