Eee, numai mâine nu-i poimâine și iată cum o vară întreagă s-a terminat parcă mai repede ca niciodată. Concediu, muncă, proiecte noi, agitație și doar câteva ieșiri la terasă au avut loc în această vară.
În iunie am avut examenul pentru certificarea de tehnician nutriționist. Tot în iunie am susținut doua ateliere de gătit #fărăzahăradăugat. teoretic aș putea spune că în prima lună de vară tot focusul meu a fost pe aceste două proiecte.
Spre deosebire de alte veri când stabileam mai multe ieșiri în oraș, în 2018 pot număra pe degete mesele noastre în afara casei. În schimb am reușit o plimbare la Legoland (Munchen) și un concediu de 2 săptămâni pe dealurile Toscanei.
Să fiu sinceră, un alt motiv pentru care nu am mai frecventat terasele și restaurantele a fost inclusiv alimentația. Sunt puține locuri unde mă simt confortabil cu meniul, fără sosuri și alte brizbrizuri care știu și eu foarte bine cum se fac.
La final de august vin și eu să vă povestesc unde am mai mâncat în București 🙂
Primele recomandări au o poveste de familie și una chiar foarte importantă.
Am să încep cu începutul și chiar cu 1 iunie.
Cred că voi ține minte mult timp ziua de 1 iunie 2018. Fiind ziua copilului nu puteam să nu stabilim o ieșire în familie. Ieșirile în parc urmate de o masă în tihnă, eventual pe malul lacului, sunt preferatele noastre.
Am început cu clasica intrare în Herăstrău, evident, și cum ne plimbam noi așa în liniște, am dat cu ochii de un Yorkshire Terrier (absolut adorabil).
Ce a urmat după scurta întâlnire cu individul? Exact! Lacrimi, lacrimi mari care să se mai oprească pace… Unde să te mai plimbi că nici chef nu mai aveam.
Am zis că cea mai bună variantă este să ne așezăm la un pahar cu apă/limonadă/vin, să sărbătorim Ziua Copilului și să discutăm în liniște.
Am mâncat de multe ori la Restaurant Pescăruș, dar nu și de când fusese schimbat meniul, așa că am considerat o ocazie bună să vedem ce schimbări a făcut Henrik Sebok la capitolul mâncare.
Restaurantul Pescăruș are începând cu luna mai și un nou design interior, inspirat de eleganța relaxată ce invită la conversație. Din conversația noastră s-a tras concluzia că avem nevoie și de un câine.
Tot ce mai aveam de făcut era să ne bucurăm de preparatele din meniu, cu ochii limpezi, cu inima împăcată și cu obligația de a căuta câinele potrivit.
Pe scurt, Restaurant Pescăruș este recomandarea mea când vine vorba de mese în familie. Și așa cum spun de fiecare dată, sper să privesc cu aceeși ochi de fiecare dată când îi voi trece pragul. Atmosferă liniștită, design plăcut și un meniu pentru toate gusturile. Noi avem o selecție de preparate culinare pentru care mergem acolo 🙂 în special pe parte de tradițional și scoicile (fie ele cu usturoi sau sos roșu)
Următoarea zi am aterizat din nou prin Herăstrău, iar în urma anunțului pe care îl lansasem pe Facebook că sunt în căutare de cățel, primesc un mesaj și încep sa butonez isteric…mda, găsisem un pui de Yorky pe care l-am fi putut lua acasă în mai puțin de 7 zile.
Unde să ne retragem ca să pot discuta liniștită la telefon? Numai bine că eram în dreptul unei terase, am făcut stânga și ne-am așezat la masă. Abia după cele 30 de minute pe care le-am petrecut la telefon, am realizat cât de frumoasă este vederea de la Complex Herăstrău.
Am reușit, îmi zic în sinea mea! Am reușit noi că ne-am decis și Alexia că nu a renunțat să ne ceară un animălut și nu a încetat să își dorească.
Ce au făcut Niculii? Au sărbătorit, evident!
Cu zacuscă de midii (a se nota că nu trebuie ratată) cu coaste de miel, pește cu risotto și tartar de ton cu mousse de avocado.
Meniul de la Complex Herăstrău este foarte variat, ne-am decis cam greuț, dar am ales ce trebuia pentru a ne bucura de o masă bună!
A se nota că este un loc potrivit pentru ieșirile de familie!
Apune frumos pe malul lacului… încă e timp de mers pe ponton la Complex Herăstrău! Să îmi povestiți și mie experiența voastră.
Eh, acum că toate s-au așezat în familia noastră, am revenit la activitățile de zi cu zi, liniștiți și relaxați.
Anul acesta Alexia a plecat pentru prima oară într-o tabără. După cele 5 zile departe de casă am zis că o ieșire la masa de prânz în care să ne povestească ce a însemnat această experiență pentru ea va fi o idee grozavă.
Am revenit în locul în care nouă ne place foarte mult, unde elementele de design te invită să te simți ca în vacanță, unde aromele din farfurie îți încântă la maxim papilele gustative. Am mai povestit pe blog și mă bucur să revin și să vă spun că părerea mea nu s-a schimbat deloc.
Sardin, a fost o plăcere să revin și părerea mea este că mă vei atrage de fiecare dată când îți voi trece pragul!
Am apreciat pastele fără gluten pe care le aveau pe stoc și interesul pe care l-au acordat Alexiei, ea fiind într-o perioadă în care alimentația era fără gluten.
Am mai bifat ceva drăguț la Animaletto Pizza Bar. După ce mi-am pregătit coșul de picnic cu toate, dar absolut toate detaliile, după ce am pregătit rucsacul cu toate accesoriile pentru picnic, după ce am pornit la drum, a început ditamai furtuna!
Pe mine dacă m-ai scos din casă să nu mă întorci, așa că ne-am văzut de drum doar că am schimbat palatul Mogoșoaia cu Animaletto Pizza, unde mi-am dus nepoata și copilul să mănânce ce le place lor mai mult 🙂
Am mai ajuns de două ori și la R.I.B.S, un alt loc din București unde știm că mergem la sigur. Credeați că eu glumesc? Când îmi place ceva, recomand și revin. La RIBS am tot fost de când l-am descoperit și încă e pe lista noastră.
Cam light pentru 3 luni de vară, suntem cuminți după cum am spus și la începutul articolului 🙂
Voi pe unde ați mai ieșit? Ce ați mai mâncat bun?
*Aici nu este o recenzie și aș vrea să fie înțeles acest aspect
Lasă un răspuns