TIRAMISU (FĂRĂ ZAHĂR) ȘI PANDIȘPAN DIN FĂINĂ DE COCOS

Această rețetă mă face să mă simt ca la o nuntă. Uitându-mă la pahar inevitabil rostesc următoarele:

”Se cunună roaba lui Dumnezeu, crema de mascarpone, cu robul lui Dumnezeu, blatul ketogenic…” 

Doar mie mi se pare a fi un desert foarte fin, elegant, festiv, și mai presus decât orice, cea mai sănătoasă variantă de tiramisu? De ce? Pentru că am eliminat pișcoturile și am făcut un pandișpan din făină de cocos (fără zahăr) iar crema este una din mascarpone + ricotta + banană. Rețeta clasică de tiramisu are oul crud încorporat în cremă, însă eu am eliminat oul și am lăsat o cremă light, ușor îndulcită cu banană.

Oricum la ce vreme mohorâtă avem de două zile, trebuia să mă retrag în mijlocul unei combinații inedite. Lăsând ineditul la o parte, trebuie să spun că nu mă așteptam să fie savurat atât de bine de către persoane pentru care desertul trebuie să fie desert adevărat și nu astfel de ”blasfemii”

Crema e fină, îndeajuns de dulce, blatul are exact textura unui pandișpan ce s-a unit perfect cu picăturile de espresso. Cu inima deschisă vă spun că este un desert pe care sper să îl încercați și voi!

TIRAMISU LOW CARB (FĂRĂ ZAHĂR)

Ingrediente:

Pentru blat:

• 5 ouă
• 2 linguri îndulcitor natural stevia
• 56 g făină de cocos

Pentru cremă:

• 250 g mascarpone
• 250 g ricotta
• 1 banană (opțional, însă este de ajutor pentru a îndulci compoziția)
• 1/2 linguriță vanilie
• sucul de la jumătate de lămâie

Extra: 100 ml espresso, cacao

Mod de preparare:

Pentru început am preîncălzit cuptorul la 200 de grade!

Pentru a pregăti pandișpanul, ce va putea fi tăiat astfel încât să imite clasicele pișoturi, am folosit două boluri. Albușurile le-am separatde gălbenușuri și fiecare a ajuns în câte un bol.

Peste albușuri am presărat un vârf de cuțit de sare și am mixat la viteză mare până când acestea au început să se închege. Am adăugat îndulcitorul în momentul în care spuma a devenit cât de cât fermă. Nu va fi la fel ca la o bezea clasică, dar oricum va fi o compoziție potrivită pentru ceea ce avem nevoie.

Încerc să evit folosirea chiar și a îndulcitorului natural, prefer o miere de albine din când în când, însă pentru acest blat era neapărat nevoie să folosesc această stevia cunoscută ca fiind cea mai bună alegere. 

Am mixat aproximativ 10 minute. Timpul poate varia.

Gălbenușurile le-am mixat până au devenit cremă, puteți adăuga extra îndulcitor încă 2 linguri. Eu nu am vrut să folosesc atât de mult și m-am limitat doar la albușuri.

Am turnat albușul peste gălbenușuri, avâd grijă să amestec ușor cu o spatulă. Am adăugat acum făina de cocos și am continuat să amestec până când făina a fost complet încorporată.  Compoziția va fi una pufoasă.

Într-o tavă dreptunghiulară, având dimensiunea de 30X22 cm, am pus hârtie de copt și apoi am turnat compoziția. Am introdus tava în cuptorul preîncălzit la 200 de grade pentru 15 minute.

După ce pandișpanul s-a răcit complet, l-am tăiat în formele de care aveam nevoie. În stilul pișcotului am tăiat doar pentru a vă arăta cum trebuie să fie, dar pentru paharele mele am făcut forme rotunde. Am tăiat din blat exact cu paharul în care am montat minunatul tiramisu.

Până când blatul s-a răcit, eu m-am și ocupat de cremă: 

Crema de mascarpone am amestecat-o cu ricotta si cu banana tăiată în cuburi. Am adăugat zeama de lămâie și pudra de vanilie, apoi am mixat totul până ce crema s-a omogenizat.

Indiferent de modalitatea de prezentare a desertului, acesta se aranjează într-un singur fel. Un strat de pandișpan pe care l-am stropit cu espresso, urmat de un strat de cremă, din nou pandișpan și iarăși cremă. La final un praf de cacao va face diferența 🙂

Eu am ales o prezentare la pahar și cred că am fost inspirată. Teoretic au rezultat 4 porții complete. Am mai rămas cu puțină cremă și cu 3 felii de pandișpan pe care i le-am amestecat Alexiei într-un alt pahar, fără cafea și fără cacao. Nu de alta, dar este destul de agitată. În pahare mai mici ies garantat 6 porții. 

Tot pentru că voiam să mănânce și ea din acest tiramisu, am trecut peste partea cu ouăle crude, cum este în rețeta de bază.

Înainte de a fi devorat l-am lăsat la rece pe timpul nopții, ideal măcar 4 ore să se odihnească la o temperatură scăzută.

Poftă bună! Musafirii vor fi încântați, sunt convinsă 🙂 

Dacă ți-a plăcut rețeta îmi poți lăsa un comentariu în rubrica de mai jos, iar dacă îl consideri un desert atât de interesant încât nu îl poți păstra doar pentru tine, dă-l mai departe și prietenilor tăi! Eu îți mulțumesc că în acest fel mă ajuți să cresc și să duc pasiunea mai departe 🙂

Cu drag, 

D