ZIUA 26 FĂRĂ ZAHĂR ADĂUGAT
Ziua 26 este scrisă din vârful muntelui, dintr-o cabană simplă, înconjurată de un peisaj splendid. Stau la masa din living, unde Domnul B cu Alexia joacă un rummy, bem o cafea, ascultăm muzică și i-am rugat să mă scuze pentru că trebuie să vă povestesc ce arome am mai combinat astăzi.
Ziua a început cu un smoothie lejer, un smoothie galben în care am adăugat superalimentele nelipsite din bucătăria mea.
Pentru drum am pregătit niște coacăze negre și câteva nuci, iar cina mi-a fost servită de Tanti Mărioara, din Șirnea, județul Brașov, care mi-a bucurat papilele gustative cu o minunată varză călită. Cât e jurnalul de jurnal, o guriță de tuică de prună nu am putut refuza și o recunosc. Eu așa am fost crescută, să nu refuz, iar când ți se pune țoiul în mână și se ciocnește în semn de bun venit, nu ai cum să refuzi! Ai gustat în semn de respect și te așezi frumos la masă.
Chiar și în deplasare am luat cu mine câteva ronțăieli sănătoase pe care să le am la îndemână până pregătim masa. Am făcut de acasă un mix de nuci și semințe pe care l-am pus într-un borcan, iar în cazul în care există vreun preparat ce necesită pâine am luat la mine pâinea crocantă wasa din făină de secară (să fie).
Ziua 26:
Mic dejun: smoothie cu mango, turmeric, lapte de migdale, kiwi și fulgi de cocos
Prânz: omletă cu ciuperci shiitake + 1/2 vânătă coaptă și semințe de rodie
Gustare: coacăze negre + nuci
Cină: varză călită
În smoothie am adăugat:
- 250 ml lapte de migdale
- 1 kiwi
- 1/2 mango
- 1/2 linguriță pudră de turmeric
- 1 lingură fulgi de cocos
Pentru omletă am folosit:
- 2 ouă
- 4 ciuperci shiitake
- 1 mână baby spanac
- 1/2 vânătă coaptă
- 1 lingură semințe de rodie
- 1 linguriță ulei de măsline
Am avut un prânz foarte consitent tocmai pentru că știam că pornin la drum lung și nu aveam idee când anume vom mânca seara.
Am devorat în familie o caserolă cu coacăz negru, rodie și nuci.
Despre cină am povestit deja. Dacă vă spune ceva varza călită cum doar bunicii știu să o facă, ei bine, despre asta vorbesc, iar gurița mică de țuică pusă alături m-a făcut să mă simt exact ca acasă.
Îmi era al naibii de dor de o ieșire la munte, undeva într-o zonă nedescoperită de turiști, înconjurată de liniște și prieteni. Scriu și mă gândesc la momentul de mâine dimineață când abia aștept să îmi fac cafeaua, să ies afară la cele 8 grade ce vor fi și să ascult liniștea naturii…
*Fotografiile nu se încarcă din cauza semnalului slab la internet, dar vreau să vă las melodia cu care mi-am început ziua 🙂
Cu drag,
D
Lasă un răspuns