După părerea Domnului B ar trebui să fac câte un burgeraș o dată la două zile, asta ca să nu zic în fiecare zi. Omul e fan, mănâncă rar cei-i drept, ca de, e cu ”soacra” lângă el mai mereu, dar nu zice nu dacă are ocazia să deguste și sa savureze un burger bun.
Tocmai pentru că este fan, este și foarte pretențios, nu o dată am ieșit în oraș și a comentat, că a fost chifla fadă, că a avut carnea miros nu știu de care, că nu a fost ce trebuia, că nu l-a dat pe spate, asta este replica cu care spune cel mai simplu când ceva nu îi place: ”a fost bun, dar nu m-a dat pe spate”
Acum să fim sinceri, păi dacă nu l-au dat nume mari pe spate, cum să cred eu că îi pot oferi ceva să-l mulțumească. Măcar știu că mâncarea gătită de mine îi place, dar un burger e altceva, nu intră în categoria mea de interes.
Cu toate astea, așa suntem noi femeile…determinate când e vorba de provocări, unii spun că suntem încăpățânate, dar mă rog, fiecare cu punctul lui de vedere, să revenim la subiect că o dăm în altele, ideea este că i-am făcut omului o SURPRIZĂ.
În poze e farfuria mea, cu un naked burger ca să zic așa, pentru că nu am mai apucat să fac poza și la farfuria lui, dar vă zic că această chiftea era amplasată între două bucăți de pâine (sub numele de scena CHIFLĂ) în rest totul a fost la fel.
Am făcut după mintea mea un amestec, din care am format chiftele de dimensiune mai mare, pe care le-am gătit în cuptor și le-am servit cu cartof dulce, avocado, baby spanac și un sos cu mult usturoi, iaurt grecesc și pătrunjel.
Toate s-au întâmplat după cum urmează:
Am început de la ingrediente:
- 4 fileuri macrou (am filetat eu două macrouri adică)
- 1 conservă ton în suc propriu (nu e reclama, dar vă zic ca RIO mare este foarte ok)
- 1 legătură ceapă verde
- 6 ciuperci mărime potrivită
- 2 linguri ulei de măsline
- 2 ouă
- 2 mâini baby spanac
- sare
- piper
- 2 linguri fulgi ovăz (opțional)
- 1 lingură muștar Dijon
- chifle (opțional, dar pt a folosi corect termenul de burger, atunci se pune chiflă)
- avocado
- roșie
- iaurt grecesc
- usturoi
- pătrunjel proaspăt
- cartof dulce
- ardei iute
- fâșii de parmesan
Să presupunem că am enumerat toate ingredientele (glumesc, cred că te-ai prins că am chef de glume astăzi) așa că a venit vremea să ne apucăm de treabă.
Preîncălzim cuptorul la 200 de grade în primă fază.
Eu am avut două macrouri pe care le-am filetat, apoi am scos oasele ceu au mai rămas și am mărunțit bucățile de pește mai întâi cu degetele pentru a mă asigura că nu mai este vreun os nedorit.
Am transferat peștele într-un bol, am adăugat tonul (scurs bine de excesul de lichid) apoi am amestecat cu un blender vertical, dar nu foarte mult, cât să își păstreze puțin din textură și nu să se facă pastă.
Ceapa verde am tocat-o mărunt, la fel și ciupercile, apoi am picurat uleiul de măsline într-o tigaie, am adăugat ceapa împreună cu ciupercile și le-am lăsat la o temperatură scăzută timp de 2-3 minute, dar am amestecat frecvent. Am adăugat spanacul și când acesta ”s-a ofilit” am îndepărtat tigaia de pe sursa de căldură.
Am condimentat amestecul de pește și am completat cu restul ingredientelor:
- muștarul
- cele două ouă
- ovăzul
- amestecul de ceapă și ciuperci
Am amestecat toate ingredientele cu o lingură, apoi am format chiftele de mărimea unui burger 🙂 și le-am așezat într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Au ieșit 6 bucăți generoase din toată cantiattea folosită.
Am introdus tava în cuptor, iar după 30 de minute au fost gata.
Înainte să pregătesc chiftelele de pește, am pregătit si tava cu cartof dulce, uns cu ulei de măsline și stropit cu câțiva fulgi de ardei iute. Poate tu vrei altă garnitură, la noi a mers de minune varianta asta.
Peste 4 căței de usturoi (pisați) frecați cu 1 linguriță de ulei de măsline, sare și piper, am adăugat 150 g iaurt grecesc și jumătate legătură de pătrunjel tocată mărunt.
Avocado, roșiile și fâșiile de parmezan au fost restul ingredientelor ce le aveam în frigider și le-am considerat potrivite pentru această farfurie!
Chifla pe care am folosit-o la farfuria lui, am tăiat-o pe jumătate și am încălzit-o într-o tigaie de tip grill, apoi am picurat un strop de ulei de măsline peste ea, un ulei super aromat care a dat o notă de eleganță.
Nu îmi dau seama dacă a exagerat sau nu, prefer să nu mă gândesc, însă Domnul B a zis așa:
”Rețeta asta să o bagi în meniu… când vei avea ceva, neapărat, să nu uiți… e de pus în meniu… atunci când vei avea tu ceva, nu știu ce, dar vei avea”
Atâta coerență mai rar, v-am zis că e ciufut, pardon, pretențios și cu gusturi super fine!
Ca să nu uit, am scris astăzi rețeta, iar în ziua aceea mare o să dau un search pe blog la mine ”de pus în meniu” și o să le pun 🙂
#tucemănâncilabirou
Pentru birou și-a fiert orez basmati mix cu salbatic, a mai adăugat niște frunze de spanac și a pus alături două chiftele rămase, adică ce vreau să evidențiez este că a devenit până și el creativ atunci când vine vorba de caserola de prânz.
Omul cât trăiește învață și cel mai bine învață pe pielea lui, iar dacă acum 2 ani abia pleca cu o salată amărâtă la pachet, acum a înțeles că este esențial să mănânci corect pe timpul zilei, că randamentul este mai bun, energia nu-i lipsește, de îngrășat nu se mai îngrașă, ce să mai, numai de bine l-am învățat și sunt mândră de el (sunt mândră și de mine acum de ce să nu zic) 🙂
Doamnelor și domnilor, aceasta a fost o cină rapidă din familia NICULICILOR, iar aceasta am fost eu, Dana cea relaxată într-o zi de sâmbătă trează de la ora 6 dimineața 🙂
Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc poftă bună!
P.S. Nu așteptați ziua aceea în care veți veni la mine și veți comanda din meniu, testați mai întâi acasă rețeta asta 🙂
Cu drag,
D
Lasă un răspuns