Ieri a fost ziua Alexiei, însă din motive de izolare și prevenție nu am avut nimic special în casă să-i decorez așa cum era obișnuită an de an.
Chiar am avut scris un material, foarte apreciat de-a lungul timpului, despre cum să organziezi acasă o super petrecere pentru copilul tău.
Chiar dacă nu am surprins-o cu baloane, pancarte și alte decoruri, nici măcar cu tortul pe care l-am făcut împreună, dar m-am trezit foarte dimineță să fac clătite clasice!
Știu cât de mult îi place varianta clasică, chiar dacă fac foarte rar și mănâncă cu aceeași poftă și pancakes sau alte rețete inedite, clătitele clasice au acel ceva.
Am făcut multe clătite! A mâncat doar două, dar așa de mult s-a bucurat cânt a văzut farfuria încât am simțit că orice altceva aș fi făcut nu ar fi avut același impact. Mai ales că aveam deja cumpărată o cremă de ciocolată tartinabilă cu stevia și un borcan de dulceață fără zahăr adăugat – de topoloveni.
Acesta este articolul, menționat mai sus,despre organizarea petrecerii:
Pentru mine clătitele clasice erau desertul suprem în copilărie. Bine, cel mai mult iubeam prăjtura albă ca zăpada, dar aceea era făcută doar de Crăciun, așa că cel mai mult și cel mai mult mă bucuram când mamaia se apuca să ne facă clătite.
Duminica era ziua în care mâncam ceva dulce. Gogoși, clătite, pandișpan, plăcintă cu brânză, sunt amintiri culinare din copilărie pentru mulți dintre noi.
Dacă și tu crezi că aveți nevoie de un astflel de răsfăț nu pot decât să iți spun spor la gătit! Ah, să nu uit, pune niște muzică în surdină și savurează cafeluța în timp ce aștepți după fiecare clătită. Până la epuizarea compoziției!
Ingrediente:
- 300 g făină albă
- 3 ouă
- 1 praf de sare
- 400 ml lapte (eu am folosit vegetal #farazaharadaugat)
- 450 ml apă minerală
- 2 linguri de ulei
Mod de preparare:
Într-un castron am cernut făină și am adăuagat ouăle în centru, apoi am turnat laptele în fir subțire amestecând constant. Am folosit telul pentru a nu face zgomot, însă de preferat este să folosești un mixer pentru această rețetă.
Am completat apoi cu apa minerală. Nu am adăugat deloc vanilie sau alte arome. Tot în compoziție am adăugat cele 2 linguri de ulei.
Am lăsat compoziția 10 minute să-și tragă sufletul.
Am încins o tigaie (eu folosesc una specială pentru clătite) și după ce s-a încins bine am adăugat primul polonic cu aluat.
*Voi vă amintiți că primele 2 clătie erau mereu de sacrificiu? Se lipeau, erau un fiasco total pe care eu îl furam și adăugam o linguriță de dulceață. Mi se păreau cele mai bune clătite!
Cam după 30 de secunde clătita poate fi întoarsă. O spatulă va fi foarte utilă în această rețetă.
Unele clătite au ieșit mai groase, altele mai subțiri.
Eu am folosit cantități mai mari pentru că am mai distribuit din ele 🙂 însă poți opta pentru o variantă în care să folosesti doar 100 g făină și vor rezulta aproximativ 10 clătite.
*Dacă după ce amesteci toate ingredientele ți se pare compoziția prea groasă, mai adaugă puțină apă minerală. După prima clătită iți vei da seama dacă este nevoie să pui mai puțină compoziție în tigaie.
Vă spuneam că o parte le-am distribuit pentru că am și fratele care stă în același cartier cu mine, așa că i-am dus și lui.
Ca și opțiuni de topping:
- dulceață fără zahăr
- ciocolată tartinabilă sweet and safe sau altă variantă fără zahăr
- banană amestecată cu scorțișoară
Iar acum să vă povestesc varianta mea prin care am reciclat câteva clătite rămase.
În primul rând este important să acoperitți clătitele pentru a nu se usca.
Aveam prin frigider urdă, dar puteți folosi alt sortiment de brânză. O brânzică de vaci/ lacteea, ricotta. Iar zilele trecute văzusem pe Instagram la Teo aceasta variantă.
Am amestecat 2 linguri de urdă cu 1 ceașcă de kefir.
Am tocat câteva frunze de busuioc și le-am amestecat cu brânza. Am presărat puțină sare și un strop de piper.
Am adăugat câte o lingură de compoziție pe jumătate de clătită și am împachetat-o în forma de triunghi.
Am transferat clătitele umplute într-o tigaie mai mare și am turnat 100 ml smântână lichidă peste ele.
Am lăsat tigaia pe foc pentru aproximativ 5 minute, iar la jumătatea timpului am întors clătitele cu o spatulă.
Rumenite frumos le-am lăsat să se răcorească puțin, apoi am transferat pe farfurie.
Cine a fost cel mai încântat??? Domnul B, evident! Pentru el aceasta este rețeta copilăriei. Pentru mine este a doua oară când fac varianta de clătite și cu sos, prima oară le-am făcut într-un vas șa cuptor.
Ador însă să mă joc cu ingredientele și verdețurile, iar dacă luați rețeta aceasta de la zero vă propun să presărați mărar în compoziție.
Despre alte rețete de clătite, nu clasice, dar bogate în fibre și alți nutrienți de calitate, puteți citi aici:
Am găsit și aceast articol tot cu clătite clasice, dar alte variante de umpluturi:
Cu drag,
D
Lasă un răspuns